DO LIVRO DO DESASSOSSEGO

Aceasta carte aproape mitica, probabil opera cea mai seducatoare a lui Fernando Pessoa, e un monolog de o triste?e indicibila, care surprinde cu o minu?ie halucinanta interiorul cu mii de fa?ete al unuia dintre numero?i sai heteronimi, Bernardo Soares. „Cine este Fernando Pessoa?" se întreba Octavio Paz, adeverind înca o data ca opera unuia dintre cei mai importanti, prolifici si proteiformi autori ai secolului XX, „investigatorul solemn al lucrurilor futile", declina personalitatile virtuale coexistând în sine si revelate gratie scriiturii ce atribuie fiecareia o realitate fictiva. Scrisa între 1913 si 1935 sub forma de panseuri, maxime, aforisme, Cartea nelinistirii, pseudojurnalul pessoan, este o cronica a deziluziei si a deriziunii izvorâte din convingerea ca viata e lipsita de noima, iar arta nu-i confera nici un sens. Ferit de privirile contemporanilor, cultivându-si sistematic forta imaginatiei, Pessoa îsi construieste un dublu - Bernando Soares - pe care-l asaza într-un univers personal ireal si cu toate astea mai adevarat, pentru el, decât lumea reala. Soares, un umil functionar în costume cenusii, alege sa-si petreaca viata într-o izolare aproape monahala, mai degraba visând-o decât traind-o, privind-o fara pretentia de a o descifra si proiectând asupra ei propriile emotii pe care le încearca închis între peretii camerei unde îsi asterne pe hârtie disperarea. Soares scrie cu luciditate, îndârjire si furie, împingând introspectia pâna la limita incomunicabilului. Dar dincolo de zidurile care-l împrejmuiesc se zareste urbea. Peisajul citadin este atât de prezent în toata cartea, încât fragmentele de însemnari încheaga un roman al orasului cu care, de fapt, Pessoa are o legatura profunda, în genul aceleia pe care Baudelaire o are cu Parisul, Joyce, cu Dublinul si Kafka, cu Praga. Si poate tocmai aceste privelisti din fascinanta Lisabona, cu stradutele ei întortocheate pulsând de viata, poarta cu ele speranta unei posibile evadari.